Primele impresii cu Deathloop

Primele impresii cu Deathloop

Am jucat cam 4-5 ore din Deathloop până acum, așa că am zis să fac o listă cu primele impresii:

1. Dacă iți plac jocurile de tip immersive sim, de genul Dishonored, Hitman, Thief, chiar Deus Ex ori System Shock, atunci sunt șanse mari să iți placă Deathloop.

2. Îmi place că jocul te îndeamnă să cauți informații peste tot, nu iți oferă povestea pe tavă. Aproape toată informația disponibilă în legătură cu Blackreef și fenomenul de looping este oferită prin documente și înregistrări pe care le găsești în joc, trăgând cu urechea la discuții ale personajelor, nu prin cut-scenes. Asta face ca orice quest, oricât de mic, care e prezent în joc să fie relevant pentru story.

3. Fiecare mică poveste din Blackreef iți oferă noi informații care te ajuta să găsești modalități noi de a rezolva un task sau de a traversa lumea în care te găsești. În combinație cu puterile suplimentare (slabs), care sunt teleportare, invizibilitate șamd, fiecare nou loop e un joc aproape diferit.

4. Discuțiile dintre Colt și Julianna sunt super distractive și ajută foarte mult la conturarea personajelor.

Ce nu îmi place:

1. Are un bug ciudat care iți blochează jocul în meniuri și trebuie să reiei loop-ul. Mi s-a întâmplat o dată sau de două ori după ce am omorât unul din cei 8 Visionaries (principalele personaje negative) și am pierdut tot ce culesesem în 30-40 de minute anterior. Cam neplăcut.

2. Grafica nu este extraordinară. Insula Blackreef, în sine, are estetica specifica Arkane, și nu arată rău, dar NPC-urile sunt complet fără identitate, cu excepția Visionaries. E ca și cum graficienii au rămas fără energie când au ajuns la personaje și au pus niște poligoane acolo, să fie.

Cam atât, pentru moment. Continui să joc, așa că vă țin la curent.

Un comentariu la „Primele impresii cu Deathloop”

Lasă un comentariu