Horizon Forbidden West. Câteva impresii de început

Horizon Forbiden West a apărut vinerea trecută și m-am apucat de el la câteva ore după lansare. După aproape 38 de ore de joc, simt că sunt încă la început în poveste – din main story am făcut practic mai puțin de jumătate. Și asta pentru că universul din joc e mare, e mult mai bogat față de cel din jocul anterior. Și simt nevoia să nu las nimic să-mi scape, pentru că – așa cum se anunțase, de altfel – misiunile secundare sunt mai multe, mai interesante și au recompense atrăgătoare.

horizon forbidden west

E mult timp de când n-am mai fost atât de îndrăgostit de un joc, cum sunt de Horizon zilele astea. Și ce m-a prins foarte tare, dincolo de story, dincolo de grafica frumoasă (care are niște deficiențe, pe care însă le-am ignorat total și care oricum vor fi rezolvate printr-un update în curând), dincolo de gameplay-ul mult îmbunătățit față de primul joc, ce m-a prins, ziceam, este atenția enormă la detalii.

horizon forbidden west

Am fost super plăcut surprins de cât de bine sunt construite personajele secundare, de exemplu – inclusiv cele cu rol foarte scurt în poveste. Au chipuri extrem de expresive, au haine cu detalii de design excelente, au povești coerente, sincronizarea între mișcare și sunet, atunci când vorbesc, este impecabilă.

horizon forbidden west

Am zis mai sus de gameplay îmbunătățit. Combat-ul, în Horizon Forbidden West, este mult mai dezvoltat. Dincolo de numărul mult mai mare și mai variat de inamici-mașinării, ai tot felul de combinații de lovituri cu efecte diferite, iar mișcarea este super fluidă. Prin atributele DualSense, te simți mult mai implicat în fiecare luptă pe care o duci. De altfel, rămân la părere că DualSense este un mare pas înainte în gaming. De exemplu, atunci când Aloy se ascunde în pâlcuri de iarbă, simți în controller cum se freacă de plante. La fel atunci când plouă.

Tot așa cum s-a anunțat, skill tree-ul este mult mai amplu și permite personalizare în funcție de stilul de joc ales (warrior, machine master etc). Acum include și acele Valor Surge – un fel de skills speciale, care se activează pentru o scurtă durată și care cresc damage-ul, sau recuperează health, sau fac alte minuni.

Povestea continuă foarte fain lucrurile care s-au întâmplat în Horizon Zero Dawn, n-am simțit vreo inconsistență logică în firul epic – care, de altfel, m-a prins foarte tare și cu greu mă abțin să merg pe main story, dar încerc să descopăr cât mai multe din lumea foarte bogată a jocului. Spre exemplu, sunt foarte pornit să găsesc collectibles – între ele se află cutii negre ale unor avioane din civilizația anterioară, un set de drone care colectează date despre biosferă și, total neașteptat pentru mine, un set de totemuri inspirate de God of War.

Ca o concluzie la început/mijloc de joc – îmi place foarte mult. Sigur că are și câteva aspecte mai puțin faine (sau, mă rog, care nu-mi plac mie foarte mult), dar per total jocul este atât de fain că aleg să le ignor, pur și simplu. Cred că e cel mai frumos sequel pe care l-am jucat vreodată. Și mai sper că rămâne așa doar până o să apară Ragnarok. 🙂

Horizon Forbidden West este o aventură prin care vă doresc să treceți și să vă bucurați de ea așa cum mă bucur eu.

O notă de final – e foarte fain și complex Photo Mode. Îi dă lui Aloy o mulțime de expresii faciale, de poziții de pozat și de alte detalii. Să-l încercați, e fun.

 

 

Un comentariu la „Horizon Forbidden West. Câteva impresii de început”

Lasă un comentariu