O să încep cu concluzia: merită The Last of Us Part 1 380 de lei (cel puțin)?

Depinde.

Nu merită, dacă ai jucat relativ recent varianta remastered pentru PS4, cu atât mai puțin dacă ai jucat-o pe PS5 (unde e inclusă în colecția PlayStation Hits, gratuită pentru abonații PS Plus). Dacă ai povestea proaspătă în cap, nu merită să dai a doua sau a treia oară banii pe joc. Într-adevăr, jocul e reconstruit de la zero și arată și se simte mult, mult mai bine. Dar e totuși același joc, la a treia lansare practic – și mereu a arătat foarte bine.

Dar merită, dacă ai uitat povestea, dacă n-ai jucat jocul recent sau (mai ales!) dacă nu l-ai jucat niciodată. În cazul acesta din urmă, în primul rând că te invidiez, mi-e dor de senzația pe care am avut-o când l-am jucat prima oară. Iar în al doilea rând, îți recomand cu convingere să-l joci. E un joc incredibil de frumos. E unul dintre cele mai frumoase jocuri din istorie (în opinia mea, firește). Și spun asta în condițiile în care nu e deloc un joc funny – dimpotrivă, e un joc care îți creează o apăsare în suflet (câte jocuri au mai făcut asta?) și în care simți un pic de regret la fiecare glonț tras și la fiecare cuțit înfipt, fie pentru că mai sunt puțini oameni în lume și tu ucizi pe unii dintre ei, fie pentru că gloanțele și lamele sunt greu de găsit. E un joc care nu te lasă indiferent, în orice caz.

În cazul meu, lucrurile au stat așa: am jucat TLOU o singură dată (și menționez asta pentru că, de obicei, joc jocurile care-mi plac de 2 ori, uneori de 3 ori, am jucat God of War de 4 ori), acum 3 sau 4 ani. A intrat instant în topul jocurilor mele preferate și în vara asta am vrut să-l joc din nou, pentru că uitasem suficient de mult din el cât să mă pot bucura din nou de poveste – și efectiv în perioada aia s-a anunțat varianta remake. A fost o coincidență, am renunțat să-l joc atunci, am făcut precomandă când a fost disponibilă și vineri, când s-a lansat, m-am aruncat cu nesaț în el.

Dar eu dau doar a doua oară banii pe el, ca să zic așa. Sunt, însă, printre voi cititori care au cumpărat varianta de PS3, varianta remastered de PS4 și care acum ar putea să-l plătească a 3-a oară. Și atunci se aplică ce ziceam mai sus – dacă ți-e proaspăt în minte, nu merită 380 de lei. Ar fi meritat, poate, jumătate din preț sau mai puțin. Dacă, însă, ești ca mine și mai știi povestea doar în linii mari, atunci poate că merită. Că l-au făcut superb, în opinia mea.

Ce e nou în The Last of Us Part 1

O să trec rapid peste grafică, e impecabilă, dar a fost și pentru variantele anterioare, la vremea lor. E foarte cool integrarea cu controllerul DualSense, are niște detalii la care nu mă așteptam – spre exemplu, simți în controller când Joel își pune pistolul în toc. Ploaia, mersul, discuțiile, toate au un feedback în controller, iar triggerele opun rezistență diferită când folosești armele (arc versus pistol).

Dar iată niște chestii noi:

• Dacă-ți place să fie greu, că simplu poate oricine, are un mod permadeath – dacă mori, în orice punct al jocului, o iei de la capăt (la fel dacă ieși în meniu sau ieși din joc). Nu există salvări. Dar poți, totuși, seta de unde îl iei de la capăt: de la începutul jocului, de la începutul actului (câteva ore) sau de la începutul capitolului (câteva zeci de minute)
• Are un mod speedrun, n-am ajuns la el (e available după ce-l termini prima oară, cred)
• Are zeci de opțiuni de accesibilitate, le poți descoperi aici (în engleză)
• Ca și în TLOU Part 2, gradele de dificultate pot fi customizate
• Lista de trofee a fost modificată, au fost scoase trofeele bazate pe dificultate.
• Are un photo mode foarte șmecher.
• Ca și la variantele anterioare, după ce-l termini prima oară jocul îți deschide o mulțime de filtre, skinuri și altele. Între ele: slow motion, bullet speed mode, infinite ammo/melee/crafting, infinite listen mode range.

Una peste alta, nu-mi pare rău că l-am luat. Povestea m-a prins din nou (și pentru că, așa cum spuneam, am uitat bucăți mari din ea), vizual și tehnic jocul e impecabil și nici nu era altceva de jucat în perioada asta 🙂