Avatar e, pentru mine, ultimul joc important de anul ăsta.  Anunțat în 2017, cu o dată inițială de lansare pentru iulie 2022, apoi amânat, a apărut în cele din urmă acum 2 zile. Și motivul principal pentru care am dat precomandă a fost că mi-au plăcut tare mult filmele.

Ca fapt divers, nu e obligatoriu să fi văzut filmele ca să poți juca Frontiers of Pandora. Sigur, ajută la înțelegerea contextului – ce e planeta aia, de ce s-au dus oamenii acolo, de ce se luptă cu localnicii, de ce unii oameni devin localnici and so on – dar povestea din joc e de sine stătătoare. Acțiunea are loc după evenimentele din primul film Avatar, într-o zonă numită Western Frontier. Personajul principal este un Na’vi (un localnic, adică) crescut de RDA (organizația umană din film), care acum luptă împotriva oamenilor care îi amenință, alături de alte clanuri Na’vi. Jocul e FPS.

Ce mi-a plăcut:

• Grafica. Vizual vorbind, lumea Pandora creată în joc e absolut fascinantă. Culori vibrante, iluminare dinamică dată de engine-ul Snowdrop, floră și faună incredibil de bogate. Și la nivel micro (flori, plante, animale, copaci) și la nivel macro (landscape-urile văzute de la înălțime, de exemplu), totul arată pur și simplu spectaculos.
• Atenția la detalii, în special la cele legate de mediu. Fiecare plantă reacționează la atingerea ta într-un mod diferit, de exemplu. Unele te atacă, altele îți dau niște boost-uri, fiecare chestie are modul ei propriu de a se mișca și de a interacționa cu personajul. Când culegi un fruct, de exemplu, trebuie să urmezi o anume mecanică, altfel se deteriorează.
• Viața de Na’avi. Au redat cumva extrem de bine că Na’vi sunt înalți și agili. Și forțoși. Se simte în fiecare pas pe care-l faci că nu ai înălțimea cu care te-ai obișnuit în alte jocuri.

Ce nu mi-a plăcut:

• Aduce, desigur, cu jocurile FarCry. În opinia mea, nu chiar atât de mult cum zic diverse review-uri (unele site-uri au zis că-i FarCry: Pandora, altele că e un sequel pentru FarCry: Primal). Are, într-adevăr, elementele ubisoftiene prezente în fiecare joc făcut de Ubisoft, dar are și o mulțime de mecanici noi, unele care chiar mă enervează (cum ar fi bara de energie, separată de bara de viață) sau schema de control (rămâi fără energie într-o luptă, trebuie să intri în meniu să te hrănești, în timpul ăsta vrăjmașii nu-ți dau pace). Dar am jucat doar 2-3 ore, probabil că o să mă obișnuiesc cu ele.
• Navigarea e dificilă pe alocuri, în special în interioare. Când te afli într-un Hometree (care sunt destul de mari) și trebuie să găsești pe cineva, nimic nu te îndrumă spre acel cineva.
• Combatul e specific universului Avatar (cu arcuri, prăștii și arme umane) dar e complicat pe alocuri. Jocul te încurjează să abordezi diferite misiuni pe stealth (în principiu, dacă ești surprins/pornesc alarme, scade cantitatea de loot de la finalul misiunii cam la jumătate), dar stealth-ul e dificil uneori, mai ales că ești destul de mare în joc.
• La fel, gestionarea resurselor e complicată, în special gestionarea muniției.

De poveste nu zic încă nimic – deocamdată nu prea m-a prins dar, cum ziceam, am jucat doar puțin.

Avatar: Frontiers of Pandora este, așadar, un joc spectaculos vizual și tehnic, cu un gameplay uneori frustrant, dar interesant, în ciuda faptului că, repet, are multe elemente ubisoftiene, de care multă lume s-a plictisit deja. N-o să intre neapărat în topul jocurilor mele favorite (cel puțin din ce-am văzut până acum), dar nici nu regret că am dat bani pe el.

Pe PlayStation Store, Avatar costă 390 de lei varianta Standard, 520 de lei varianta Gold (care include Season Pass pentru 2 viitoare DLC-uri și un extra quest) și 630 de lei varianta Ultimate (tot așa, cu Season Pass, extra quest, digital art book etc)