Assassin’s Creed: Mirage – Primele impresii

Assassin’s Creed: Mirage – Primele impresii

Unul dintre jocurile mele preferate (și printre singurele la care am Platinum) este Assassin’s Creed: Odyssey. Mi-a plăcut foarte mult personajul principal (Kassandra), mi-a plăcut cât de bine era prezentată Grecia, am vreo 200 de ore jucate cap-coadă. Ce nu mi-a plăcut, însă, a fost că partea de Stealth nu prea avea sens în afară de primele ore de joc. De la un moment dat încolo, luptele era fie prea ușoare (la nivelul meu), fie de evitat (când nivelul adversarilor era prea mare).

Ulterior am sărit peste Valhalla. Nu mă interesează vikingii (blasfemie, știu!) și la lansare era așa de plin de bug-uri, încât am zis că poate mai târziu. Care nu a venit niciodată, că aveam alte jocuri de jucat.

Când am auzit, însă, că apare un joc nou în serie, care va pune mai mult accent pe stealth, mi-am adus aminte cât de mult mi-au plăcut Unity și Syndicate, ultimele din “stilul vechi”. Așa că m-am pregătit de un nou Assassin’s Creed.

Assassin’s Creed Mirage a fost lansat ieri

Și iată primele mele impresii după câteva ore de joc:

  • Parcour-ul este mai dificil decât în Odyssey. Acolo te duceai către orice deal, orice casă și urcai pe unde puteai. În AC: Mirage, asta nu mai este posibil. La case, în general merge peste tot, dar pe dealuri sau pe clădiri mai înalte trebuie să urmărești un traseu foarte specific.
  • Mai mult, în Odyssey, odată ce erai urcat pe un deal, tot ce trebuia era să ții joystick-ul din stânga în sus și Kassandra urca singură. În Mirage trebuie să ții joystick-ul în timp ce ții apăsat pe X. Și e puțin ciudat dacă nu ai un controller pro, pentru că nu trebuie să iei mâna de pe stick-ul din dreapta.
  • Grafica e ok în general, dar fețele personajelor sunt ciudat animate. Mai ales că în ultimele zile am jucat aproape non-stop Cyberpunk 2077, update 2.0, care e extraordinar din acest punct de vedere.
  • Baghdad e un oraș foarte colorat și viu, aglomerat. Din acest punct de vedere e mult mai interesant decât orice oraș din Grecia lui AC: Odyssey.
  • Setup-ul poveștii e relativ ok, chiar dacă puțin simplist. Dar mi-a fost dor să mă întorc la asasini antrenați pentru asta, nu la personaje care ajungeau asasini din greșeală.
  • Basim, personajul principal, nu mi se pare foarte interesant. Știu că apare în Valhala, dar cum eu nu am jucat jocul, nu am nimic care să mă facă să îmi placă mai mult.
  • La pozitive trebuie să o adăugăm pe Shohreh Aghdashloo, vocea mentorului tău Roshan. Deși mi-a luat ceva timp să mă obișnuiesc cu ideea că nu e Avasarala cea care vorbește.
  • Cu excepția de mai sus, în general voice acting-ul nu este strălucit. Este destul de lipsit de nuanță în general, aproape că e evident că actorii nu s-au văzut în niciun moment când înregistrau vocile.

Daca stai să citești, ai impresia că nu îmi place deloc AC: Mirage. Dar nu e adevărat. Dimpotrivă. Este exact ceea ce așteptam de la el și exact ceea ce îmi doream la un joc Assassin’s Creed: hărți mai mici, stealth mai mult.

Da, sunt multe lucruri de îmbunătățit, dar pentru un joc la preț redus (costă 250 de lei pe PS Store), pentru moment nu îmi pare rău că l-am cumpărat.

2 comentarii la „Assassin’s Creed: Mirage – Primele impresii”

Lasă un comentariu


The reCAPTCHA verification period has expired. Please reload the page.