Guardians of the Galaxy a fost o experiență neașteptată

N-am fost foarte convins să joc Guardians of the Galaxy – în primul rând, pentru că jucasem un demo de Avengers înainte și am crezut o vreme că e ceva în genul ăla. Iar Avengers mi-a lăsat impresia unui Spider-Man care n-a reușit în viață. Apoi a scris Bobby o primă impresie și-am decis că-i dau o șansă, dacă apare la ceva reduceri. Și a apărut la Black Friday, așa că l-am luat și l-am jucat.

La capătul lui, am să spun  că jocul nu a fost deloc cum m-am așteptat eu, și asta în sensul bun, a fost mult mai bun decât am crezut inițial. L-am început, am văzut ce se întâmplă în primul capitol și mi-am imaginat o direcție în care va merge povestea. Iar povestea n-a mers deloc-deloc în direcția la care mă așteptam eu. Desigur, asta e o observație subiectivă, dar e ceea ce m-a uimit pe mine de-a lungul unui gameplay de 15-16 ore.  La primul capitol, impresia mea a fost ok, merge în lipsă de altceva de jucat. Pe la capitolul 6, gândeam oh, e mai mult decât am crezut, iar pe la capitolul 14-15 gândul meu a fost ă… stai, ce?. 

Prima chestie care m-a atras la jocul ăsta – dialogurile. E o cantitate uriașă de replici care se repetă foarte rar și care, mai ales, se adaptează la ceea ce faci. Spre exemplu, la un moment dat distrugeam niște chestii destructibile și unul dintre gardieni spune ceva de genul wow, once again you are trying to shoot your way through life. Dacă o iei pe-un drum secundar (jocul nu e open world), se prea poate ca unul dintre gardieni să-ți spună că pierzi vremea, nu pe-acolo trebuie mers. E foarte multă ironie în joc, foarte mult umor și n-are acele replici care se repetă când faci lucruri pe care le-ai mai făcut.

Un al doilea lucru care mi-a plăcut este sistemul de opțiuni. De-a lungul jocului, personajul principal, Star-Lord / Peter Quill are de ales între anumite replici. Deși majoritatea nu schimbă mare lucru în poveste, sunt totuși câteva care schimbă firul narațiunii destul de tare. Undeva în capitolul 8 m-am trezit că mi-apare genericul de final, au început să curgă pe ecran credits, apoi jocul a întrebat – păstrezi decizia asta sau o schimbi? Ei bine, n-am văzut venind, am schimbat decizia respectivă, că mai era mult din joc. Alte 2 decizii de-a lungul jocului schimbă foarte mult numărul vrăjmașilor dintr-o luptă importantă la final de joc. Aici găsiți o listă cu toate alegerile care afectează povestea, dar e plin de spoilere.

Spuneți voi, ce alegi între astea două opțiuni?

Pe scurt, mai spun că mi-au mai plăcut mult câteva lucruri: felul în care se schimbă relațiile dintre Gardieni (uneori în funcție de alegerile făcute de Star-Lord), grafica la nivel de PS5, la fel și felul în care sunt folosite feedback-ul haptic și triggerele adaptive de pe controllerele de PS5. E un joc super colorat și plin de momente amuzante.

Hei, iată o space-lamma care dansează.

Combat-ul e și el ok, poate că devine cam plictisitor la un moment dat, dar felul în care interacționezi cu ceilalți gardieni (care sunt ca un fel de super-powers ale personajului principal) poate face ca fiecare inamic să fie abordat altfel.

Jocul are New Game Plus, ceea ce mi se pare tare. Dar nu poate fi lansat într-un alt slot de saved game, ci doar în acela în care ai terminat jocul deja – însă vei avea acces la toate capitolele din joc.

Peste toate, mi-a plăcut mult povestea, cum spuneam mai sus. A fost neașteptată și mult mai complexă decât mi-am imaginat în primele ore, practic pleacă de la o amendă și ajunge la o entitate care vrea să distrugă galaxia, cu totul, iar Gardienii găsesc tot felul de aliați (și inamici) neașteptați.

Concluzie? Mi-a plăcut destul de mult, aproape sigur îl voi mai juca cel puțin o dată, 100% voi juca eventuale DLC-uri și continuări. E un joc amuzant și relaxant. Și vi-l recomand și vouă.

Atenție, space-lamma de care ziceam, Kammy, e destul de sensibilă la cuvinte!

2 comentarii la „Guardians of the Galaxy a fost o experiență neașteptată”

Lasă un comentariu